"Câteva repere cu adresare directã, de la Pãrintele Ghelasie:

 1. nu fii fixist; te va vindeca de propriile iluzii şi de încãpãţânare, te vei bucura de unire şi comunicare, sã nu faci numai ceea ce crezi tu; cu voinţã ascultã şi de alţii;

 2. nu fi izolat, ci în dialog cu toţi şi cu toate; pãcatul demonic face tocmai un gol de dialog; fii comunicabil, fie şi forţat;

 3. fii vesel, chiar dacã nu te simţi bine; fondul vieţii e bucuria; impuneţi un zâmbet permanent; 

  4. suportã ce nu-ţi place, trecând peste defectele altora; nu mustra direct, fii delicat când totuşi faci o observaţie; nu te enerva când alţii nu sunt ca tine sau îţi stau chiar împotrivã, te vei vindeca de contrarietate; sã ai afecţiunea mai tare ca respingerea;

 5. nu admite frica; lasã totul la momentul lui; fii optimist; crezi în rezolvare miraculoasã, toate simptomele de boalã, certurile, greşelile tale şi ale altora, considerã-le trecãtoare;

 6. nu admite tristeţea dupã greşeli şi conflicte; lasã-le pentru spovedanie; mulţi fac o scrupulozitate patologicã

 7. nu abandona activitatea chiar dacã nu te simţi bine sau dai randament puţin; chiar la pensie lucreazã cât de puţin; cât ai fi de bolnav nu renunţa la puţinã activitate; 

 8. odihneşte-te; trãieşte bucuria odihnei chiar şi atunci când nu ai rezolvat cât ţi-ai propus, chiar dacã nu ai progresat; viaţa are o supralege, a odihnei sacre, în care nu mai conteazã nici o evaluare; e darul lui Dumnezeu peste toate considerentele."

        "Mulţi se mirã cã boala şi la cei sfinţi poate fi, dar nu înţeleg cã prin aceasta <<stricãciunea morţii>> din trup şi din suflet se arde, pânã se ajunge la taina sfintelor moaşte. Sfinţii s-au luptat din greu cu patimile ce refuzã sã se transforme în <<viaţa fãrã de moarte>>. Viaţa duhovniceascã declanşeazã focul mistuitor al prefacerilor; la tineri aceasta se reflectã mai ales în boli abdominale, patimi tinereşti şi chiar simptome psihice. Adesea la femei acestea se manifestã şi mai violent. Dacã slãbeşti postul şi rugãciunea se fac şi mai distrugãtoare; dupã ce ai declanşat <<duhovnicia>> nu mai poţi ieşi, nu mai ai unde fugi nevãtãmat." 

"Cei ce vor sã-i urmeze pe sfinţi trebuie sã fie conştienţi cã vor sã declanşeze boli, patimi ce stau ascunse, lupte pe viaţã şi pe moarte, cu lepãdarea de sine, cu arderea duhovniceascã ce te duce pânã la pragul morţii. Suntem atenţionaţi sã nu ne angajãm la ceea ce nu putem purta. E bunã şi o cale de mijloc, cu duhovnicie mai <<slabã>>, dar sigurã în rest, mila Domnului. Mulţi sfinţi au mers pe calea extremã ca nişte eroi, cu <<rupturi şi crãpãri>> de tainã, adesea insuportabile, ce se pot trece doar prin harul dumnezeiesc. Ei au acceptat sã moarã de tineri, bolnavi, dar câştigau prefacerea dumnezeiascã dincolo de materia trupului, care tainic prefãcea şi trupul în acel duhovnicesc al sfintelor moaşte."