Aici in Occident pregatirea pentru Pasti poate echivala unei rupturi de ritm si unei iesiri din confortul care ne face existenta plina de toate cele si totusi atat de ingrijorata cu toate grijile ... drumul patimii este drum de ocara si de durere si rodeste Inviere, iar dupa logica obisnuita pare ca merge in sens opus "bunului simt" contemporan de a te blinda in fata grijilor cu facilitati de tot felul ...

Cata depresie nu isi asteapta linistea in taina incredintarii launtrice a omului lucrarii lui Dumnezeu ...

... si ce raspuns are depresia de tot felul in Invierea Mantuitorului, care devine si a noastra in masura in care asumam gesturile impartasirii din viata Lui ...

... ne pregatim de Pasti nu ca pentru o sarbatoare importanta, ci ca exercitiu si pregustare a propriei Invieri ... NUMAI cine crede in indumnezeirea omului sin in propria inviere crede in mantuire ...