Dumnezeu se apropie de mine cu drag, cu iubirea Sa de care numai El este capabil ... ma mangaie launtric cu adevarate raze de delicatete, de blandete intelegatoare, imi mangaie sufletul invitandu-l a se deschide ... dar cui ii vorbeste Domnul? Inimii mele care a uitat sa mai iubeasca? Ce dor imi este sa mai stiu din nou sa plang, sa mai vina si la mine o lacrima, asa, ca atunci cand eram mic ... ce seaca imi este in piept inima aceasta care a uitat cum este sa mai planga ... o, cat m-am maturizat! si prin cate am trecut! Sunt mare, am depasit copilarismele ... dar, ce ma intrebi? Ce intrebare mai e si asta? Ma intrebi de ce ce aceasta maturitate face din mine unul dintre cei „cei osteniti si impovarati”? Ma intrebi daca implinirea vietii mele trece prin racirea care m-a adus la a privi cu indiferenta iubirea Ta, cea care ma mangaie si ma cheama la a redeveni copil? Imi spui ca a fii matur nu inseamna a respinge dragostea Ta, ci dimpotriva? Vrei sa ma reinveti sa mai primesc mangaiere si sa ma las iubit de Tine? Ce fel de Dumnezeu ciudat mai esti si Tu!

Dumnezeule, tu esti obiectul studiului meu. Am facut studii de ani de zile, parintii sau poate eu insumi am ales aceasta filiera: sa devin teolog. Diploma pe care o am certifica: sunt pregatit in disciplinele teologice. Sunt deci un teolog. Poate se intampla ca am primit darul de canta ... as preciza chiar ca fara mine nu se mai poate intampla liturghia. Sunt important, ce preot nu e constient cata nevoie are de mine pentru o liturghie reusita? Contez, efectiv sunt profesionist. Ori poate am facut studii inalte, am DOCTORATUL la o inalta facultate de teologie sau laica. Ce, doctor la Bucuresti sau Atena, ca sa nu mai spun de Paris, e putin? Am un cuvant greu de spus, si voi ceilalti, oare nu va da Dumnezeu intelegere sa pricepeti odata ca nu aveti decat sa ma ascultati, pentru ca va spun efectiv lucruri profunde? Doamne, noi doi suntem intr-o relatie speciala ... eu am investit in Tine, am citit atatea despre Tine, acum e momentul sa le spun si celorlalti. Cum? Da’ tu ai vazut, Doamne, episcopul acela, afacerist si interesat? Eu il stiu, e drept, nu am vorbit niciodata cu el, da’ am simtit de la distanta, e un nenerocit! A, cutare preot? Nu are studii (ca mine), si oricum ce face el tine mai mult de pietism si de melodrama. A, cutare? Un ingamfat, vrea sa arate la toata lumea ce stie el. Cum nu inteleg toti astia ca gresesc? Noroc ca mai exista in lume si oameni cu studii ca mine. Of, cata nevoie aveti voi toti de „profesionisti” ... Doamne, chiar au noroc ca am putut sa ma specializez si sa ii ajut, tare neajutorati sunt ....

Domnul priveste cu iubire si intelegere ... de pe crucea unde este rastignit, sangele picura ... cu blandete priveste la cel care nu-i primeste iubirea si simte cuiul apasand crud in mana Sa ... priveste apoi cu atata smerenie, cu atat iubire ... de pe cruce, ce taina! priveste de jos catre sus ... privirea-i se ridica la teologul care ii apasa cuiul de la cealalta mana, si simte durerea cruda in mana Sa ... cat ar dori sa-i imbratiseze pe ambii si pe fiecare in parte, sa-i stranga la piept, dar nu poate ... l-au rastignit.