Daca Il privim pe Hristos doar cultural L-am ratat ca intalnire. Botezul nu este gest cultural, eventuala implinire de „traditie” religioasa (scrisa cu t mic) prin care placem acelor parinti si bunici care manifesta anumite asteptari in sens religios din partea noastra (de, alta varsta, alta educatie!) ... botezul este act efectiv de intrare in viata care „imbraca” pe om cu Hristos din launtrul sau, impartasindu-l astfel cu realitatea lui Hristos care nu este aceea a omului simplu, ci a omului-Dumnezeu. Este imbracarea goliciunii omului cu o haina care acopera din interior spre exterior ceea ce pacatul a stiut sa dezbrace ... PS Siluan Marsilianul, intr-un cuvant catre noi in Sfantul Munte acum cativa ani, ne indemna a intelege:

www.science-et-religion.com/blog/PSSiluan_in_sf_munte.mp3

La fiecare botez tremur intrucatva pentru momentul scufundarii copilului. Am invatat sa tin copilul astfel incat sa nu riste nimic, cu toate acestea clipa are dramatismul ei, incordarea ei. Scufundarea, gest cat se poate de concret, poarta de fiecare data realismul sau de „moarte” in vederea Invierii. Murim spre a ne naste in Hristos, faptura noua, copil al lui Dumnezeu. Iar privirea adultului botezat, am remarcat uneori, este privirea omului cu care s-a intamplat minunea prin care intr-o clipa a redevenit copil ... harul il readuce la chipul curat si copilaresc, si intelegi astfel ca copilaria nu este o varsta, ci o stare pregatitoare Imparatiei. O spune Hristos prin aceea ca daca nu vom deveni ca acesti copii, nu vom intra in Imparatia cerurilor ...

Astazi aproape am uitat de caracterul baptismal al Postului Mare ... inainte  vreme Postul Mare servea de perioada de pregatire catre Inviere, moment in care aveau loc in Biserica botezurile. De altfel se si canta de Pasti in loc de „Sfinte Dumnezeule, sfinte tare ...”, „Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat”. Dar, si mai grav, am uitat sa prelungim botezul in viata noastra si a copiilor nostri prin Impartasire ... este un adevarat dezastru duhovnicesc cel pe care il intretinem in Romania, si nu numai acolo ... este dezastru faptul ca copiii nu sunt adusi de parinti la impartasanie, cateodata si dupa multi ani dupa ce au fost botezati. Unde este iubirea de Parinte care intelege sa ii ofere copilului sau nu numai jucarii si divertisment, ci pe Insusi Hristos in chip de Trup si Sange, fara de care, spune El, nu avem viata in noi? Ce inseamna a fi Parinte daca nu a-ti hrani copilul cu ce stii mai pretios ca Hrana in aceasta lume, cu Insusi Dumnezeu care se daruieste asa, in chip de neinteles pentru noi, si totusi adevarat, ca Trup si Sange ?

Hristos a inviat! Da, dar in cel care Il primeste prin impartasire si reimprospateaza prin har haina botezului, gest fara de care chipul botezului se intuneca si omul poarta incetul cu incetul asprimea umplerii treptate de moarte ... parinti dragi, intru numele Celui intru care au fost botezati copii vostri, impartasiti-va macar la una din liturghiile de Pasti copiii ! Si apoi spuneti-le: Hristos a inviat! Si cu siguranta ca prin bucuria si simtirea lor curata va va odihni si mangaia Insusi Domnul ...