Un regard orthodoxe ...
Ortodoxia este cautarea chipului de vietuire inspirat de Dumnezeu si structurat ca rapuns la nevoia de mantuire a omului
View: Text & Photos | Photos only | Text only
Entries: 1 - 5 of 29 First | < Prev | Next > | Last
Emisiune tv stiinta-teologie difuzata in iulie 2008

http://www.stiintasitehnica.ro/index.php?news=111

Emisiune pe tematica stiinta-teologie difuzata acum cateva zile pe TVRM (Bucuresti) si care poate fi urmarita pe internet de pe site-ul revistei "Stiinta si tehnica" din Romania.

2008-07-19 21:23:25 GMTComments: 0 |Permanent Link
Iulie 8, 2008 Ortodoxie si ... impartasire la catolici ca gest de ecumenism

Subiectul este la ordinea zilei, din pacate ... in urma unui gest care este asumat de autorul sau ca fiind un gest de o (oarecare) normalitate ... am citit intre timp apeluri de tot felul, de toate orientarile ... interventii in presa care mai de care ... sunt uimitoare mai ales cele venite din partea unor oameni care se doresc voci ale culturii si intelectualitatii romanesti, dar care vadesc o necunoastere crasa in ceea ce inseamna Biserica. Intrebari de tipul : cate Biserici sunt? Ce inseamna eterodoxie? Ce inseamna fanatism? au nevoie de o explicare insistenta in societatea contemporana, ele ar putea constitui repere vii pentru problematica de fata in vederea solutionarii ei IN DUHUL BISERICII. Penstru ca imi pare ca aceste notiuni raman intrucatva cu statut de neologisme ... oricat de inzestrati cultural am fi.


Un lucru e cert: un ierarh a facut un gest care implica Biserica (dincolo de factorul emotional invocat, gestul de ierarh ramane gest al Bisericii) si care presupune o responsabilitate in fata Bisericii intregi. Iar corpul Bisericii, laici si cler, reactioneaza ... expresia cea mai inalta a acestei reactii fiind Sinodul in curs. Dincolo de intrepretarile de tot felul, care sunt aiuristice atata vreme cat arata cum nu sunt unii oameni in Biserica, dar se pronunta in problemele Bisericii, asteptam o decizie sinodala care va exprima, ne dorim si ne incredintam Domnului, Biserica. Si punct final.


Sfantul Munte si-a exprimat pozitia. Intransigenta Sfantului Munte fata de gestul respectiv ii arata absurditatea: ori marturisesti eterodox Crezul si impartasirea vine in urma uni comuniuni de marturisire cu cei care nu sunt ortodocsi, dar atunci nu mai esti nici tu ortodox, ori marturisesti ortodox si atunci comuniunea nu exista cu eterodocsii pentru ca nici un ierarh nu poate depasi prin decizie proprie sinodalitatea care singura se poate exprima intr-o astfel de situatie daca e cazul de vreo schimbare in atitudine. In rest, faptul ca si alti ortodocsi se impartaseau in comun cu catolicii acolo arata inca mai mult neintelegerea propriei identitati, si de o parte si de alta.


Dumnezeu sa-i lumineze pe sinodali!     

2008-07-08 08:55:54 GMTComments: 0 |Permanent Link
Iulie 4, 2008 Teologia practica ...

Nu exista teologie teoretica (spun aici teoretica in sens de abstracta; cuvantul insa s-a alterat pentru teologie odata cu modernitatea, pentru ca adevarata teorie este contemplare, nicidecum abstractiune, gest viu de primire a initiativei lui Dumnezeu in tine), ci doar practica. Sfintii ne invata concret cum sa ne descurcam in viata neratandu-L, ca sa nu spunem mai precis castigandu-L pe Hristos pentru vesnicie. Parintel arhimandrit Efrem din sf Munte (Vatopedi) spune ca ortodoxia vede in mantuire nu plasarea crestinului dupa moarte intr-un loc mai bun, mai fericit (viziunea catolica), ci schimbarea-transfigurarea omului de aici si de acum prin umplerea lui cu prezenta dumnezeiasca cea care nu se va lua de la el pentru vesnicie. Dar cum castigam aceasta prezenta daca nu devenind niste obisnuiti ai lui Dumnezeu cel intrupat si venit printre oameni inca de acum?


Sfintii nu fac teologie ca sistem de gandire, ci dau repere izvorate din experienta concreta despre cum sa reusim. Sfintenia este in fapt un savoir-vivre dupa Hristos.


Este urgenta pentru noi in lume, mai ales obisnuiti in special cu cititul despre sfintenia izvorata prin trairea monahala, sa invatam acest savoir-faire in coordonatele lumii de astazi, in mijlocul imprastierilor de tot felul. Este urgent sa invatam sa fim creativi in a gasi solutii inspirate despre cum sa-ti castigi painea castingandu-L in acelasi timp de Dumnezeu (e si El o paine, painea vietii vesnice). Este urgent sa fim vii in a intelege sfintenia ca pe o potentialitate care izvoraste si din mersul la cmparat paine, si din hranit copii, si din mersul la servici, si din ... toate insa in Hristos, cat mai deplin. Nu fuga de lume mantuieste, ci asumarea intru Hristos a lumii.


Sfintenia se dibuieste in unicitatea destinului fiecaruia dintre noi in parte . Cum spunea parintele Rafail, drumul nu e batatorit, in sensul ca "fiecare om este o mantuire" ... spunem noi, una noua si irepetabila in istoria lumii intregi. De unde si chemarea lui Hristos adresata fiecaruia de a deveni cu adevarat el insusi ... nu e lucru peste mintea omeneasca cum Dumnezeu ne cheama sa fim noi insine fugind de depersonalizarea care vine prin pacat? Pacatul pare libertate, dar in realitate este ingustarea trairii noastre pana la ratarea fiintarii pentru vesnicie, este globalizare nivelatoare la nivelul fiintarii umane, este reduceea omului la exersarea defectelor firii umane. 

2008-07-04 21:12:43 GMTComments: 3 |Permanent Link
Iunie 27, 2008 In continuare la "lucrare si marturisire" ...

Cea ce se petrece in noaptea Invierii cand "primim lumina" este icoana a ceea ce poarta crestinul in lume si catre lume: lumina lui Hristos, care lumineaza tuturor. O mare de oameni se revarsa prin gestul Bisericii in lumea intreaga purtand lumina, si lumina este har, este vie si are puterea de a aprinde si pe altii. Daca fiecare dintre noi se asuma ca un "licurici", o mare de licurici are vocatia de a marturisi lumina intr-o lume care cel mai usor si mai adesea, fiindca drumul catre vale e mai lesne, are inclinarea intunericului.


Parintii ne-au obisnuit cu un singur fel de teologie: cum sa fii in Hristos, cum sa fii in lumina Lui. Pe Parinti nu ii pasionau marile sisteme de gandire, ci, concret, cum sa scapi de pacat, cum sa nu Il ratezi pe Hristos. Este arderea sfantului Siluan si a arhimandritului Sofronie, este expresia Filocaliei si a cautarii pelerinului rus ...


Viul este vocatia crestinului. Iar viul prin excelenta este Cel ce este, Cel care are in Sine Insusi cauza existentei Sale, cel ce stie prin natura Sa sa fie. Cel ce este, simplu. Participand si noi la viata lui Cel ce este, invatam sa fim.


Am raspuns ieri la intrebarea despre cum marturisim. Marturia noastra este cautarea cunostintei nemijlocite de Dumnezeu, intalnirea cu El in taina inimii. Cf sfantului Siluan, daca Il cautam si vrem harul Lui, pocaindu-ne de mizeria inimii, nu se va mai departa de noi pana la sfarsit. Iata metoda si calea: sa ne para rau launtric de tot pacatul, sa ne lepadam in inima de pacat de cate ori il facem (si daca nu putem, macar sa incepem sa ne rugam in timp ce facem pacatul!), sa ne disociem interior de toate gandurile si sugestiile murdare, etc ... si sa vrem sa nu ne lipsim de Cel care ne cheama la o viata care depaseste imaginatia noastra, puterea noastra de a imagina "binele" ... Hristos ne ofera mai mult decat cele mai frumoase inchipuri ale noastre ... ne ofera ceea ce mintea noastra nu poate cuprinde.


Sfintii sunt "profesionistii" marturisirii lui Hristos. Autoritatea lor nu este nimic altceva decat intarirea harica pe care XC o pune in ei. E limpede ca harul face ierarhiile si ofera locurile la masa Stapanului, si cei mai din fata sunt si cei care asuma mai deplin nevoile de mantuire proprii sau ale aproapelui, prin rugaciune si jertfelnicie fara odihna. Dar asumarea durerilor duce la bucurie, cf. Fericirilor..




Iar daca incepem sa ne bucuram de El, la un moment dat va da pe dinafara bucuria din noi."Bucurati-va!", spune El. Aici incepe marturisirea Lui ... cu bucuria care da pe dinafara din preaplinul inimii.  


2008-06-27 08:17:55 GMTComments: 1 |Permanent Link
Iunie 26, 2008 - Despre lucrare si marturisire
Raspundea sfantul Siluan la observatia arhimandritului Sofronie, fiul sau duhovnicesc, cum ca „este greu sa te rogi pentru oameni”: „fireste ca este greu ... a te ruga pentru oameni inseamna a-ti varsa sangele ... dar trebuie sa ne rugam. Tot ceea ce ne-a invatat o data harul trebuie sa implinim pana la sfarsit ... adeseori Domnul paraseste sufletul pentru a-l pune la incercare, pentru ca sufletul sa-si poata arata intelepciunea si libertatea lui ... dar daca omul nu se sileste la lucrurl rugaciunii, pierde harul ... daca, dimpotriva, isi arata bunavointa, harul il va iubi si nu il va mai parasi”.


Este limpede ca suntem departe aici de intelegerea cum ca teologia ar fi o demonstrare a existentei lui Dumnezeu sau probarea unei eventuale eruditii filologice in cercetari istorice asupra Bisericii sau textelor sfintilor sau altele asemenea, care nu constituie nicidecum miezul gestului teologic ... teologii adevarati, experimentatori in adancimile pe care Duhul insusi le descopera, sunt casnicii si obisnuitii prezentei dumnezeiesti pana la masuri de „siguranta” mai presus de toata obiectivitatea cunoasterii de zi cu zi, care in forma ei stiintifica se pretinde a fi cea mai „sigura” ... harul invata pe om, este limpede, si nu om pe om cu competente omenesti ... harul are „miscarile” lui, de retragere si de revenire ... insa una e cand omul pierde harul prin pacat, ratand pe Domnul pentru lucrurile mici, si alta cand harul se „ascunde” (fara sa paraseasca!) spre a invata, precum pe un prunc mama sa in a face primii pasi, sa indrazneasca sa ceara, sa se lupte ...   crestinul este ravnitorul (si nu pomanagiul, iertat sa-mi fie cuvantul) celor dumnezeiesti, cel care da viata sa in mana Domnului si nu se multumeste doar cu eventualele faramituri, ci doreste a se ospata cu Imparatul la aceeasi masa, pentru ca Imparatul e bun si il cheama la acest mod de faptuire ... indumnezeirea omului, inseamna ca iubirea sa configureze viata ta pana la a face si a fi ceea ce facea si este Hristos, pe cat ingaduie limita firii omenesti si cuvantul spus de pacat in viata noastra ... iata ce spune arhimandritul Sofronie despre crucea celui in care s-a descoperit Hristos si a propos de egalitate si inegalitate in lume: „Domnul nu neaga faptul inegalitatii, ierarhia, diviziunea in superior si inferior, mare si mic, dar rastoarna aceasta piramida a existentei cu varful in jos si prin aceasta atinge desavarsirea ultima. Incontestabilul varf al piramidei este Fiul omului ... El este varful piramidei rasturnate, varful asupra caruia apasa povara intregii piramide a existentei ...  intr-un mod inexplicabil, cei ce urmeaza lui Hristos se faca semenea Lui luand asupra lor poverile sau neputintele altora".


A marturisi pe Hristos este a lasa pe Hristos, fara sa-I mai dam tot timpul peste maini prin neascultare, invatandu-L dupa mintea noastra limitata cum sa lucreze mantuirea in noi, sa fie intru noi ... si deci sa Se marturiseasca El Insusi prin prezenta in viata noastra. Nu exista crestinism fara har in Ortodoxie. Iar harul este tocmai marturia lucrarii de mantuire in om, si marturia de care inseteaza cel mai tare lumea actuala, constient sau nu.


2008-06-26 11:18:41 GMTComments: 1 |Permanent Link
View: Text & Photos | Photos only | Text only
Entries: 1 - 5 of 29 First | < Prev | Next > | Last
Add to My Yahoo! RSS